Ce spun clientii:

'"Psihoterapie pe care am urmat-o in Clinica PsiHarmony mi-a schimbat total modul in care ma privesc si ma inteleg pe mine si pe cei din jur, fiind mult mai echilibrata si multumita de viata mea. Este ca si cand as fi renascut (...)'

Mesaj psiholog:

Lector Universitar Doctor        Monica Lusiana Mihaila

          "Ai in interiorul tau un Sine Intelept ce te ghideaza.Este (...)

Tulburarea algica(dureroasa) ca forma de a solicita afectiune

 

   Tulburarea algică (dureroasa) ca formă de a solicita afecțiune

 

Lector Universitar Doctor Monica Lusiana Mihailă, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Ne propunem să abordăm un caz clinic din cadrul unui proces psihoterapeutic realizat în cadrul clinicii care ne-a atras atenția prin intensitatea violentă de manifestare a simptomatologiei. Tulburarea pacientei interfera semnificativ cu activitatea ei școlară și cu bunele rezultate școlare în ciuda unui efort intens pe care fetița îl depunea în actul învtățării. Atragem atenția în acest fel psihologului școlar care are menirea de a sesiza, a efectua evaluarea și intervenția primară și a îndrepta spre un psihoterapeut acreditat astfel de cazuri. Ajutorul acordat pacientului într-un astfel de caz este de netăgăduit în evoluția individual-emoțională și mai apoi școlar-psofesională.

Pacienta este o fetiță de 11 ani, elevă în clasa a cincea, care prezintă dureri multiple de cap, de membre superioare și inferioare, cu o frecvență de 20-30 de ori pe zi. Durerea descrisă de pacientă este extrem de intensă, de tip “fulger” sau “tăietură” . Pacienta a fost supusă la numeroase investigații medicale neurologice, atăt în țară căt și înafara țării, la clinici importante din Europa. Concluzia medicală este determinism psihologic. Așadar, ne aflăm în fața unei tuburări de tip psihosomatic, încadrat conform DSM IV în Tulburare algică.

Psihosomatica se adresează psihoterapiei afecţiunilor cu componentă psihologică importantă, cunoscând faptul că oamenii şi propriul lor stress produc 99% din boli, de la cele psihosomatice la cancer. Boala psihosomatică se crede că este produsă de mania şi/sau vina reprimată sau alte emoţii negative neexprimate sau acumulate. Corpul nostru eliberează diverse substanţe chimice, precum endorfinele, adrenalina, etc, iar atunci când emoţiile sunt suprimate şi nu există o eliberare în exterior, tristeţea şi vina duc la un număr impresionant de boli, datorită suprimării. Este cunoscut faptul că factorii psihosociali influenţează disfuncţiile gastro-intestinale, respectiv refluxul gastro-esofagian, ulcerul peptic şi sindromul de colon iritabil, modelul biopsihosocial fiind un pas înainte în studiul acestor afecţiuni.

Un loc important în cadrul tulburărilor de somatizare îl ocupă tulburarea algică de care suferă și pacienta a carui caz îl prezentăm.

Pentru această formă a tulburării de somatizare durerea este simptomul esențial al tabloului simptomatologic, ea devenind centrul gravitațional al vieții individului. Ea are un grad de severitate care justifică atenție medicală, putănd fi situată într-unul sau mai multe sedii anatomice și determinănd detresa psihică sau o deteriorare semnificativă într-unul dintre psincipalele domenii de funcționare ale individului (social, familial, profesional etc).

Tulburarea algicǎ de somatizare poate fi cauzatǎ fie de factori exclusiv sau preponderent de naturǎ psihicǎ (atunci cand se considerǎ cǎ factorii psihologici au un rol major în debutul, severitatea, exacerbarea sau persistența bolii), fie pot avea o etiologie mixtǎ – atǎt factori psihologici, cǎt și cauze medicale.

Durerea poate avea diferite grade de severitate: ea este consideratǎ ca fiind acutǎ atunci cǎnd durata ei se înscrie sub intervalul de șase luni, și este consideratǎ ca fiind cronicǎ aunci cand depǎșește acest interval. Aceastǎ afecțiune poate genera probleme de relaționare, individul izolǎndu-se de ceilalți, centrǎndu-se excesiv de mult asupra acestui sector al vieții sale și ignorǎnd celelalte aspecte. Ei fac o serie de eforturi, uneori prea mari sau inutile, pentru a diminua sau controla durerea, fac exces de anumite medicamente, apeleazǎ frecvent la serviciile medicale, solicitǎ investigǎri și expertize repetate și din ce în ce mai amǎnunțite. Apeleazǎ la o serie de tratamente, medicale sau tradiționale, putǎnd astfel ajunge sǎ suporte efectele secundare ale inadvertenței asocierii anumitor substanțe, al utilizǎrii prelungite sau, pe de altǎ parte, efectele dependenței de medicamente, al “imunizǎrii” în fața tratamentelor medicamentoase ori pe cele ale sindromului de abstinențǎ, în cazul încetǎrii administrǎrii lor.

Din acest punct de vedere, trebuie subliniat faptul cǎ tulburarea algicǎ prezintǎ un risc crescut de iatrogenizare.

            Pacienta are în istoric o puternicǎ instabilitate determinatǎ de frecventele schimbǎri ale spațiului fizic și geografic. Nǎscutǎ în Romǎnia, mama este romǎncǎ și tatǎl grec, fata este mutata repetat între Romǎnia și Grecia. Astfel, la 4 luni pleacǎ în Grecia pentru un an și jumǎtate, se întoarce cu mama în Romǎnia pǎnǎ la trei ani( în timpul unui proces de divort între pǎrinți), apoi la trei ani pleacǎ din nou în Grecia în urma renunțǎrii pǎrinților la divort, unde locuiește pǎnǎ la opt  ani. Se reîntoarce în Romǎnia în clasa a II a, unde locuiește și în prezent. Aceste strǎmutǎri frecvente, pe fundalul unei relații defectuase și conflictuale ale pǎrinților o determinǎ sǎ fie foarte insecurizatǎ emoțional și sǎ realizeze o relație de dependențǎ fațǎ de mama sa. Relația cu mama este și ea deficitarǎ. Mama are fațǎ de ea o atitudine dualǎ, de acceptare-respingere care o confuzeazǎ și mai mult pe fetițǎ. Pe de o parte, mama fetiței este și ea dependentǎ de fiicǎ ca singur personaj care o însoțește în aceastǎ perindare și pe afecțiunea cǎreia se poate baza permanent, dar o și asociazǎ soțului sǎu, atribuindu-i trǎsǎturi negative pe care le vede la soț și îi transferǎ respingerea. Cǎsǎtoria pǎrinților fetei a fost una conjuncturalǎ și lipsitǎ de afecțiune, mama sa decide sǎ se cǎsǎtoreascǎ din impulsul de a ieși din dependența cu proprii pǎrinți și a se elibera. Incercare sortitǎ eșecului din moment ce alegerea este fǎcutǎ avǎnd ca  motiv fuga și nu iubirea. Tatǎl fetei se cǎsǎtorește sub presiunea vǎrstei, fiind cu 20 de ani mai mare decǎt soția și mai mult plecat pe mare în meseria de inginer naval. Din punct de vedere transgenerațional ambii pǎrinți au relații puternice de dependențǎ cu proprii pǎrinți, fiind prinși în scenariile lor parteneriale cu cǎte un pǎrinte de sex opus, deci indisponibili emoțional pentru un parteneriat matur și egal. In oglindǎ, în ambele familii soț-soție se regǎsește moartea prematura a unui bunic, fapt ce conduce descendenții, copii la momentul pierderii sǎ realizeze relații de dependențǎ cu pǎrintele rǎmas, relații de substitut de partener totodatǎ cu pǎrintele rǎmas, realizǎnd apoi mariaje substitut pǎrinte-copil ca fiind singurele relaționǎri cunoscute și blocante. Peste douǎ generații efectele la distanțǎ încep sǎ fie prezente sub forma suferinței, eșecului marital, dar și sub forma durerii fizice pe care pacienta o manifestǎ ca formǎ de a solicita atenția pǎrinților sǎi și afecțiune autenticǎ, dǎndu-le o șansǎ de maturizare .

            Din punct de vedere psihologic simptomul fetei are mai multe scopuri inconștiente. In primul rǎnd este un strigat de ajutor fațǎ de insecuriatea spațiului fizic, plimbatǎ în douǎ țǎri și neavǎnd siguranța unui spatiu identitar și de familie. Apoi este o formǎ de a îndrepta atenția pǎrinților spre ea, dǎndu-le o șansǎ de a colabora pentru tratarea fetei și o șansǎ de responsabilizare în rol adult. Totodatǎ este o formǎ de a exprima, a elibera ceea ce dependența nu o lasǎ sǎ exprime liber în relația cu mama sa din frica de a nu o supǎra și eventual de a nu o pierde. Este o forma de a-și pedepsi mama ce se vede neputincioasǎ de a ajuta copilul, timp de 4 ani cǎutǎnd soluții și un tratament adecvat. Așadar, planul psihoterapeutic a avut mai multe obiective, atǎt fațǎ de fatǎ cǎt și fațǎ de mama acesteia ( menționǎm cǎ tatǎl fetei nu s-a aflat în țarǎ pe parcursul psihoterapiei și nu a fost posibilǎ aducerea în cabinet).

            Vom prezenta succint principalele etape din cadrul procesului psihoterapeutic, proces anevoios și îndelungat în care am întǎmpinat mai ales rezistența mamei.

 

                        Planul terapeutic

                                                    

            Terapia a avut un număr mare de sedinte, derulate pe parcursul unui an, cu o frecvenţă de una pe sǎptǎmǎnǎ,cu următoarea structură descrisǎ succint pe etape, fiecare etapǎ cuprinzǎnd mai multe ședințe :

 

            Ş1-Cunoaşterea reciprocă.Stabilirea obiectivelor.

            Ş2-.Exerciţii de eliberare emoționalǎ corporalǎ. Dansul furiei, fricii și bucuriei.

            Ş3-Învăţarea relaxarii musculare progresive. Cercul dorințelor.

Ş4-Exersarea relaxării. Scenariu terapeutic “Intǎlnirea cu prietenul liber și        securizat”(apud M.Erickson)

Ş5-Inducerea transei prin fixarea unui punct. Scenariu terapeutic: Metafora  “Muntele puternic”. Desen liber “Familia mea”.( apud C.Nedelcea)

Ş6-Transă prin  relaxare musculară progresivă. Scenariu terapeutic: Liniştirea copilului din interior(regresie de vârstă). Constelații de familie. Dramaterapie.(apud I.Mitrofan)

Ş7-Transă prin tehnica atragerii palmelor. Scenariu      terapeutic: Ancorarea în resurse. Constelații de familie. Dramaterapie.

Ş8-Rezolvare de probleme şi conflicte cu un plan dat. Transă hipnotică “Metafora zidului”. Constelații de familie. Dramaterapie.(apud I.Mitrofan)

            Ş9-Exerciţii de asertivitate. Mesaje Eu. Jocuri de rol folosind tehnica scaunul gol.

Ş10- Rezolvare de probleme . Transă prin  relaxare musculară progresivă. Scenariu terapeutic “Frunze pe iaz”. Constelații de familie. Dramaterapie.

Ş11-Transă prin fixarea unui punct . Metaforă terapeutică “ Puiul independent”. Constelații de familie. Dramaterapie.( apud M.Erickson)

            Ş12-Exercitiu identitar “Cine sunt eu?”.

In timpul întregului proces psihoterapeutic au avut loc întǎlniri separate cu mama pacientei pentru constientizǎri ale aspectelor deficitare de relaționare mamǎ-fiicǎ și pentru schimbǎri comportamentale realizate de mamǎ. De asemenea, au avut loc întǎlniri împreunǎ mamǎ-fiicǎ pentru a facilita o comunicare autenticǎ între acestea.

 

Rezultate și evaluǎri

 

Procesul psihoterapeutic a fost bine primit de mica pacientǎ, care a rǎspuns foarte bine la tehnicile utilizate. Intr-o primǎ fazǎ și-a redus numǎrul de “atacuri” dureroase pe care le avea pe parcursul unei zile, iar prin restructurǎri și resemnificǎri în finalul psihoterapiei a eliminat total simptomatologia. Este acum mult mai asertivǎ, avǎnd curajul de a exprima direct ceea ce dorește și ceea ce o deranjeazǎ. Are capacitatea mult mai bunǎ de a comunica cu mama sa și a fǎcut pași semnificativi spre o mai mare independențǎ emoționalǎ, putǎnd sǎ stea singurǎ în casǎ, sǎ meargǎ cu autobuzul, sǎ iasǎ cu prietenele la film sau sǎ își facǎ singurǎ temele pentru școalǎ. Toate acestea au fǎcut ca durerea ca și semnal sǎ nu mai aibǎ beneficii semnificative și a putut renunța la ea. Ne declarǎm mulțumiți de evoluția cazului, în prezent pacienta fiind în perioada de stabilizare a noilor achiziții comportamentale și emoționale.

 

 

Tulburarea algica(dureroasa) ca forma de  a solicita afectiune#1