Ce spun clientii:

'"Psihoterapie pe care am urmat-o in Clinica PsiHarmony mi-a schimbat total modul in care ma privesc si ma inteleg pe mine si pe cei din jur, fiind mult mai echilibrata si multumita de viata mea. Este ca si cand as fi renascut (...)'

Mesaj psiholog:

Lector Universitar Doctor        Monica Lusiana Mihaila

          "Ai in interiorul tau un Sine Intelept ce te ghideaza.Este (...)

Psihologie- Psihoterapie- Consiliere- Dezvoltare personala- Psihonutritie

 Despre nevoia de a fi iubit(  sau despre depresii si anxietati de pierdere)

 

Omul are nevoie de iubire in aceeasi masura in care are nevoie de hrana. Am putea spune ca iubirea este hrana sufletului. De  aceea, toata viata este despre iubire.

Depresia si anxietatea sunt, in esenta, manifestarea suferintei de a nu fi iubit.

 Despre cautare, suferinta pierderii sau nevoia de regasire este mare parte din esenta multor persoane. Iubirea de sine nu poate exista, de fapt, in absenta iubirii altuia. Ea se construieste pe iubirea primita de la celalat si devine cu atat mai solida cu cat iubirea primita a fost mai sanatoasa. Dar, sa privim aceste aspecte in constituirea lor.

La nastere, omul este o fiinta total dependent de ingrijirea parintilor. Astfel ca, iubirea parintilor pentru noul nascut este esentiala in acest proces. Pentru ca nu este nici usor si nici facil pentru un adult sa asigure toata ingrijirea de care are nevoie mica fiinta, total neajutorata si neputincioasa, este necesar ca parintele sa detina o doza suficienta de afectiune. In lipsa ei, datoria si responsabilitatea, vor conduce catre ingrijirea bebelusului, dar acesta va resimti ca lucrurile nu sunt in maxima siguranta. Pentru  ca  ceea ce este facut din iubire difera ca stare de ceea ce este facut din datorie. Iar atunci cand nu exista nici iubire, nici datorie si responsabilitate si nici instinct macar, copilul risca sa fie abandonat, viata sa fiind in pericol.

Asadar, acea “indragostire” a parintilor de copil este singura securizanta pe de-a-ntregul. Copilul este un excelent “ cititor” al starilor adultilor, conectat profund inca  la starea de inconstienta si emotionalitate. Daca se va simti important pentru cei din jur, iubit si in siguranta, isi va construi credinta ca este valoros, necesar, de neinlocuit. Asa se va simti in restul vietii sale si asa va invata sa se iubeasca. De aceea, iubirea de sine isi are samanta in iubirea celuilat.

A nu se simti destul de iubit vine la pachet cu frica si insecuritatea pentru propria viata si cu un sentiment de lipsa de valoare. Copilaria foarte mica este perioada in care copilul este iubit doar pentru ce este si nu pentru ceea ce face. Adica, este iubit neconditionat, copilul descifrand ca este iubit pentru ca este pur si simplu valoros. Persoanele care s-au simtit insuficient de conectate emotional cu parintii, vor avea permanent senzatia ca nu sunt real bune, importante, valoroase si vor dezvolta o schema depresogena care se poate transforma la un moment al vietii in depresie. Vor construi si un tipar general de a privi viata cu frica, o schema de anxietate, care vor putea lua forma atacurilor de panica sau fobiilor.

Putem intelege prin detalierea acestor aspect, legatura stransa intre iubire, depresie si anxietate. Totodata, devine logica si necesara incursiunea psihoterapeutului in copilaria timpurie a clientului sau. Acolo gasim cauzele adanci, acolo trebuie vindecate.

Persoanele care nu au o astfel de rana de lipsa de iubire, vor dezvolta un sentiment profund de valoare personala si incredere in ele si solutiile vor fi gasite in cele mai grele situatii.

Dimpotriva, persoanele ranite vor forma strategii diverse de a evita o noua suferinta si aceste strategii nu le vor permite o viata multumitoare si vor repeta suferinta.

 O parte din ele vor deveni doritoare de a obtine iubire neconditionata si vor refuza sa se adapteze realitatii de adult in care obtinerea iubirii este diferita de procesul parinte-copil. Daca normalul copilului este sa nu ofere nimic, pentru ca nici nu e capabil sa o faca, normalul relatiei adult- adult este reciprocitatea.

O alta parte a peroanelor ranite vor oferi excesiv, in detrimental lor, doar ca sa obtina iubirea celuilalt, ajungand sa se piarda pe ele, in dorintele si nevoile lor.

O alta parte vor devein evitanti, fugind permanent de implicare, altele anxioase, cu frica extrema de pierdere si agasante.

Dar toate aceste peroane isi doresc sa fie iubite. Daca nu se poate iesi din aceste tipare( adesea nu este posibil de unul singur) , psihoterapia bine aleasa este solutia de rezolvare. Presupune timp, energie dedicate, intelegerea cauzelor si gasirea de solutii de transformare. Insa finalul va fi recapatarea propriei persoane, a vietii, demnitatii si valorii peronale.

 

 

Cand mintea este relaxata, corpul slabeste mai usor!

             Cand mintea este relaxata, corpul slabeste este mai usor!          Tehnicile de relaxare si hipnoza clinica sunt un adjuvant important in controlul greutatii corporale. Ele lucreaza in planul (...)

citeste mai mult

Doi intr-o singura barca!

Doi intr-o singura barca!

 Constelatii de familie. Scenarii de viata.                     Psihologul din Iasi Dr Monica Mihaila va propune sa lecturati un interesant caz din experienta de cabinet si sa reflectati la propriile (...)

citeste mai mult

Pofta de dulce!

Pofta de dulce!

 Pofta de dulce!             Pofta de dulce este una din problemele des intalnite in problematica supraponderabilitatii. Sunt persoane care prefera sa renunte la alimentele sanatoase care pot compune o masa (...)

citeste mai mult